…chiar daca au trecut zile bune de la 1, eu abia astazi am gasit putin ragaz sa scriu si nici nu as dori sa nu scriu nimic despre cum a fost Martisorul anul acesta .

A fost cel mai greu, cel mai solicitant, dar si cel mai semnificativ, cel putin sub raportul volumului lucrat. Au existat si comenzile mai mici, cele ale clientilor obisnuiti, dar si cateva comenzi corporate care mi-au ucis zilele si noptile :)))

Cea mai ,,constiincioasa” comanda de martisoare, adica cea care a venit cu adevarat din vreme, a fost a unui magazin de suveniruri, axat pe produse traditionale si cu specific romanesc, care are desfacerea in aeroportul Otopeni. Marturisesc ca am fost sceptica cum ca s-ar putea vinde 250 de martisoare in aeroport, asa ca pana la urma am furnizat 180. In fotografia de mai jos ma puteti vedea foarte incantata alaturi de ultimele 10 bucati care mai ramasesera si pe care le-am gasit cand am plecat la Roma, intr-o mica si foarte necesara si dorita vacanta, pe la inceputul lunii .

Apoi, cam la jumatatea lunii februarie, s-a spart conducta. Marile companii au inceput sa se preocupe de iminenta evenimentului si telefonul a inceput sa sune mai insistent. Sigur, a fost problematic, pentru ca daca te adresezi unui importator care vinde en-gros astfel de obiecte, poate sa nu fie o problema cand soliciti 5000 de martisoare. Dar, cand o asemenea cerere este lansata catre un artizan (care, sa nu uitam!, lucreaza totul manual), situatia capata o dimensiune apocaliptica (pentru artizan 😉 ).

Nu mai lungesc mult povestea, insa in final am ajuns sa lucram mii de martisoare si 300 de cutii de bijuterii in doua saptamani, ceea ce se traduce printr-o succesiune de extaz, disperare, panica, oboseala cronica, usurare (cand am finalizat!). Si, daca vorbesc la plural, este pentru ca nu as fi reusit de una singura: m-a ajutat si am lucrat cot la cot cu draga mea colega de breasla si prietena, Ruxandra (https://www.facebook.com/ruxandra.a.popa ), careia ii multumesc mai mult decat o pot face cuvintele :). Multumesc si clientilor pentru increderea acordata si pentru feed-back-ul pozitiv: Medical Express, ING Bank, Endava!

Sa ne reintalnim cu bine la anul! 😉

Si mai multumesc si familiilor noastre (a mea si a Ruxandrei), care ne-au sprijinit si care au rezistat cu stoicism situatiei de criza in care le-am implicat inevitabil!

Si gata, ca incep sa ma simt la ca decernarea premiilor Oscar, iar eu nu am castigat un astfel de premiu (inca)!

Iata hal de casa in perioada de lucru, covor de martisoare:

Si casetele (in fotografii nu sunt 300, caci nu am mai apucat sa le fotografiez la final, este o etapa intermediara, aici sunt mai putin de jumatate din comanda):