Despre oameni, fapte, cuvant…si martisoare

In sfarsit, un moment de pauza! Inca sunt acasa cu Isabela, varicela se vindeca, insa nu-i ,,gatata” inca. Asa ca, intre un ,,mami, vreau apa!”, ,,mami, imi dai ciocolata?”, ,,mami, acum as prefera sa ma uit la Doamna si Vagabondul”, mami, mami mami… :) , ei bine, intre atatia ,,mami” mai ciupesc si eu cate o margica, o bratarica, un colier, un martisor:))) Acum, la trecute de 3 dupa-amiaza, reusesc sa imi beau si eu cafea pe ziua de azi si ma asez putin confortabil in canapea. Si va scriu.

Aminteam eu in postarea trecuta, de acum doua zile, ca am trait o expereinta ingrozitoare cu o companie multinationala si promiteam sa revin cu detalii. Nu voi da amanunte prea multe, ca zau!, mi-e rusine mie de rusinea pe care ar fi trebuit sa o traisca ,,cealalta tabara”, dar va creionez in linii generale principalele tuse (groase). Primesc un telefon intr-o zi de la secretariatul respectivei companii cum ca doresc o cerere de oferta de la mine cu privire la realizarea unui numar de 75 de martisoare deosebite, cu Swarovski si alte detalii precizate de doamna respectiva la telefon. I-am spus ca pot onora o astfel de comanda, a ramas sa te trimit oferta. Trei zile (!) am cautat asiduu cele mai frumoase, speciale si potrivite (conform cerintelor) furnituri pentru realizarea acestor martisoare. Am stabilit si un pret, considerabil mai jos fata de bugetul alocat de companie pentru acest eveniment, si am trimis oferta. Presedintele si-a dat acceptul si mi s-a confirmat in scris, negru pe alb, ca este cea mai elaborata si serioasa oferta dintre cele primite de ei, ca se confirma comanda si ca ma pot apuca de treaba. Bref, constiincioasa cum sunt si serioasa, am comandat totul chiar in acea zi, in total 12 comenzi la tot atatia furnizori, oameni foarte de treaba de la care eu cumpar materiale in mod uzual. Dupa 3 zile, timp in care deja imi sosisera cristalele Swarovski si le si ridicasem, iar celelalte colete erau pe drum, primesc un mail sec cum ca domnul Presedinte a achizitionat altceva intre timp si ca nu mai are nevoie de martisoarele comandate la mine !!!???!!!

Acuma, va intreb si eu, ca un om normal: cum este cu putinta asta? Va dati seama prin ce clipe am trecut, eu imprumutasem banii pentru a putea ridica furniturile sosite pana in momentul in care semnam contractul (chiar in acea zi trebuia semnat!) si imi virau in cont un avans. Trecuse o saptamana in care investisem resurse importante de timp si bani, in care purtasem dialoguri foarte civilizate pe mail despre detaliile colaborarii noastre, si brusc se anuleaza totul!

Fireste, a doua zi am avut o intalnire si cu domnul presedinte al comapaniei respective, am fost chiar si jignita verbal, de parca nu era suficienta atitudinea avuta cu o zi in urma!!!

Rezumand, a trebuit sa imi crape obrazul de rusine si sa returnez toate comenzile facute (nu am facut asta in viata mea, pana acum, si imi dau seama ce neplacut a fost si pentru furnizorii mei), dar mi s-a spus ca asta este comertul. Pentru ei, totul este comert si pana la urma ce ma preocup asa de mult, ca nici nu am apucat sa semnam contractul, asa incat nu ne leaga nimic! Pentru mine este omenie, gentlemen agreement, cuvantul dat (scris si verbal). Pentru ei este ,,ca in dragoste: degeaba sunt insurat daca ma indragostesc de alta”, pentru mine este legamant, responsabilitate, fidelitate, respectul de sine si pentru celalalt.

In mod evident, fiecare dintre cele doua ,,parti” functionam dupa sisteme de valori diferite, foarte diferite! Cu toate acestea, eu am invatat cateva lectii importante din aceasta intalnire cu aceasta categorie de oameni, intalnire pe care Dumnezeu nu a facut-o posibila deloc intamplator, sunt convinsa! Cu siguranta si eu si ei am avut de invatat cel putin o lectie. Eu am invatat-o pe cea principala si inca alte cateva secundare. Mi-as dori sa cred ca si ei au invatat ceva din intalnirea cu mine. Dar nu pot sa ma mint: aroganta, dispretul, atitudinea de ,,eu le stiu pe toate, eu fac ce vreau, eu sunt atotputernic” afisata ma impiedica puternic sa cred ca spiritual a intervenit si la ei o evolutie…

Pentru a reveni la lucruri mai frumoase si la ganduri placute, din fericire nu toti oamenii sunt asa. Si am sa vin si de data aceasta cu un argument-exemplu: domnul Victor, director la Tiriac Air, mi-a comandat anul trecut 20 de brose-avion din lut (am scris despre asta aici). Si, pentru ca a fost o comanda de pe o zi pe alta, am lucrat toata noaptea la ea si la 8 dimineata am livrat-o personal:) Pentru ca mi-a fagaduit ca va reveni si la anul, l-am rugat pe clientul meu sa imi faca o comanda mai din timp, macar cu doua saptamani inainte. Anul acesta a revenit: cu fix o luna inainte de Martisor! :) Asa incat nu mi-a fost greu sa lucrez comanda si sa o predau din vreme, chiar daca au fost 60 de martisoare acum si nu 20.

Ii multumesc domnului Victor pentru fidelitate si pentru cuvantul tinut, chiar si dupa un an de zile! Ma inclin in fata oricarui Caracter si ii multumesc Domnului ca imi imbogateste viata cu astfel de oameni! In definitiv, sunt o norocoasa:)

Comanda speciala, personalizata, o gasiti aici.

Iata si cateva fotografii:

2 comments

  • Rodica, mai bine de atat nu puteai sa le spui :) Ai perfecta dreptate si, din fericire, socul mi-a trecut si in urma au ramas ape limpezi si curate. E necesar sa traim si astfel de lucruri, Universul ne binecuvinteaza prin ele, nu ne pedepseste, cum tindem sa credem deseori.
    Multumim de urare! Si noi te pupam!

  • Draga Mirela, imi pare nespus de rau de experienta neplacuta , prin care ai trecut, dar asa cum ai zis si tu, a fost o lectie , pe care ai primit-o ,nu intamplator.Din pacate , sunt oameni si oameni, pe lumea asta, si imi pare rau ca trebuie sa spun ca, pentru foarte multi dintre ei valorile umane si principiile de viata nu exista, exista doar banul si dorinta de parvenire.Important este ca noi sa ne pastram asa cum suntem, si sa nu ne lasam influentati de astfel de “personaje”.Eu totusi traiesc cu speranta ,ca va veni o zi ,in care valorile umane vor domni din nou in lume, dar pana atunci incerc sa faca fata acestor “mizerii”(cum le numesc eu), cu care din pacate ne confruntam tot mai des.Iar Isabelei ii doresc insanatosire grabnica si va poop pe amandoua!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *