In primul rand, surprinzator! Asta pentru ca targul celor de la Second Life Shoppers a fost mai degraba vintage decat handmade (mea culpa ca nu m-am informat temeinic despre acest targ). In consecinta, lumea care ne vizita cauta indeosebi haine si mai putin accesorii si chiar si mai putin produsele mele din lemn pictat (chiar am fost total iesita din decor, as putea spune). Bineinteles, acest aspect a implicat vanzari slabe pentru Clestisorul Vesel. Chiar si asa, expozantii targetati de vizitatori, cei cu haine mai mult sau mai putin vintage, au cam somat. Asta pentru ca cei ce calcau pragul restaurantului Margo Lounge nu se inghesuiau deloc. Locatia nu a avut nicio problema, in buricul Capitalei, in centrul vechi, pe Lipscani, nu se poate pune problema de amplasament nefericit. Insa organizatoarele au fost cam abulice si au uitat sa puna un afis la intrare, astfel incat trecatorii sa stie sa se opreasca si sa paseasca inauntru (scuzele mele, nu sunt deloc rautacioasa, doar obiectiva). Pana la urma (dar destul de tarziu, spun eu) au pus un panou la intrarea restaurantului si lumea a inceput sa mai intre.
In al doilea rand, targul a fost un prilej pentru o duminica relaxanta si extrem de placuta in compania unor prieteni handmaderi, precum Dana, Camelia sau Ion. Am ras mult, am baut o cafea buna, am povestit verzi si uscate 
Eu una, am plecat de acolo cu zambetul pe buze, imbogatita sufleteste si se uita lumea la mine in metrou, in drum spre casa, cum zambesc fara incetare, de parca imi desenasem pe chip niste colturi de buze ridicate in sus
Asa ca le multumesc fetelor si lui Ion ca mi-au facut o zi atat de reconfortanta!
Si, in al treilea rand, m-am indragostit de vreo 2-3 standuri de designeri, care aveau intr-adevar hainute superbe, create de ei si pline de personalitate. Mi s-a cam deschis apetitul de vintage…Hmmmm…
Iata si cateva pozuci.
In primul rand, cel mai pitic si simpatic vizitator al targului a fost – de departe – fetita mea, Isabela
Ion, cu ale sale manusi-soricel, care au facut furori la targ
Camelia…
Pe Danuta nu am apucat sa o fotografiez, ca a trebuit sa dea o fuga pana acasa si sa ia cercelusii pe care uitase sa ii puna in bagajul pentru targ 
Pana s-a intors ea, nu mai era aparatul meu foto…
Cam atat!
