Au trecut trei zile de la momentul in care ar fi trebuit sa se incheie targul de la Marshal Garden, organizat de Russenart Communications. Nici acum nu imi gasesc cuvintele sa va povestesc si, sincer, nici nu as fi facut-o, caci suntem bombardati din toate directiile cu informatii negative si tare imi doresc ca atunci cand deschideti o pagina de pe blogul meu sa fie ca si cum ati deschide o fila de poveste in care sa va cufundati putin si sa traiti momente cel putin placute. Totusi, m-am decis sa nu las nesanctionat acest eveniment si, mai ales acesti organizatori, Jilavu Gelu Marian si Toader Larisa, pentru ca in mod cert ei vor mai incerca sa traga pe sfoara si pe altii, fie ei artizani sau doar doritori de alt tip de evenimente (este o firma de PR, deci se ocupa si cu altceva decat cu targuri handmade; de fapt, aceasta expozitie a fost prima lor incercare de acest tip; sper eu, si ultima).

Nu voi detalia foste mult, din lipsa de timp si din dorinta de a-mi conserva energiile pentru canale mai meritoase, insa voi rezuma in cateva cuvinte.

Ni s-au promis multe si frumoase, atat de frumoase, incat am trecut peste bariera psihologica a unui hotel de 5*, am trecut peste neajunsul de a fi urcati la ultimul etaj al hotelului si peste altele. Cand esti asigurat verbal cu multa convingere ca vizitatorii vor fi multi (1000 pe zi) si foarte bine targetati (ambasadori, antreprenori, jurnalisti, etc.), cand ti se spune ca publicitatea a fost aproape agresiva pentru acest eveniment, cand esti obosit de inghetat in aer liber si iti doresti si altceva, o asa invitatie (desi pe bani) e greu sa nu te incante.

Bref, nu am vazut nimic din cele promise, vineri, in prima zi de targ, am avut vreo 30 de vizitatori, vanzari am facut cateva noi intre noi, participantii, iar la orele 16 ne-am revendicat contravaloarea taxei inapoi, nu pentru ca nu am avut vanzari (acest risc ni-l asumam la fiecare eveniment la care mergem), ci pentru ca nu am avut macar vizitatori. A iesit foarte urat, s-a lasat cu amenintari si santaje din partea organizatorilor, cu intocmirea unei ,,liste negre” pe care ne-a inclus pe toti ,,scadalagiii” (exprimarea apartine acestor domni, care fac PR!) si pe care sa o trimita tuturor organizatorilor din Bucuresti si din tara astfel incat sa nu mai fim invitati la niciun eveniment. Noua ni s-a parut doar penibil si, eventual, hilar acest gest, orice organizator cu capul pe umeri isi ridica imediat problema de ce s-au revoltat 70% dintre participantii la un eveniment si e simplu sa iti raspunzi ca vina nu poate apartine decat respnsabilului de eveniment. In plus, sunt ani de zile de cand mergem la targuri si niciodata eu una nu nu mi-am cerut banii inapoi, chiar daca am avut vanzari foarte slabe, si nici scandal nu am facut, mai ales ca nu mi-e firea…

Acestea fiind spuse, domnii nu mai raspund la telefon, ne dau intalnire ca sa ne restituie, chipurile, banii si nu apar, deci va dati seama cu ce tipologie umana am avut de-a face.

Un sfat calduros catre toti artizanii si artistii care citesc acest articol sau altele legate de acest subiect: sa se fereasca cat pot de mult de Russenart Communications!!!

Si acum ma intorc la treaba, ca am pierdut mult timp si am consumat mai multa energie decat mi-am propus.

Va imbratisez si va astept cu povesti mai frumoase!