Conacul lui Maldar (pe care il gasiti aici) este un loc absolut divin! L-am descoperit online acum cativa ani si l-am trecut pe lista mea de dorinte turistice interne. Insa nu mi-am imaginat ca, printr-o circumstanta, voi ajunge aici ca sa tin ateliere! A fost ieri si a fost un atelier de pictura pe linguri de lemn. Iar succesul workshop-ului a fost chiar si peste asteptarile organizatorilor, intrucat am plecat pregatita pentru un anumit numar de participanti, asa cum am fost sfatuita, si m-am trezit ca nu a fost suficient. Mici si mari, participantii au fost fericiti, au zambit mult, s-au distrat si si-au manifestat deschis acest entuziasm. Iar eu am fost impresionata mai ales de sinceritatea pe care am gasit-o in pictura lor: fiecare si-a pus sufletul acolo, si-a proiectat bucuria, fericirea, dorul. Cineva, un domn!, si-a pictat familia.

Altcineva s-a gandit la Craciun (deja!) si la un dragut (pe spate a inscriptionat ,,Darling”)

Altcineva si-a pictat broscuta testoasa pe care nu o mai are, dar care ii lipseste.

O doamna a reprezentat familia printr-un copac viguros, dar care isi extrage puterea din gingasia unor ghiocei. Altii au ales motivul contrastant al soarelui si lunei, mereu in cautare reciproca. Cativa au acceptat provocarea mea si au pictat cateva motive traditionale (pe care le-am propus si le-am adus ca modele in creion pe o coala de hartie), in special cocosul de Horezu, specific zonei, sau arborele vietii, de asemenea motiv traditional local.

In toate a vibrat o sensibilitate aparte si mi s-a parut ca am nimerit acolo intre suflete senine.

Una peste alta, am umplut pana la refuz crama Conacului si am creat acolo o capsula de timp calitativ. A fost o experienta frumoasa si multumesc celor implicati, care au facut-o posibila!

Va mai las in compania unor fotografii, pentru mai multa edificare 😉

La final, cu o parte dintre lingurile rezultate in urma stradaniei; obosita, dar multumita!